Canalul Corint

Canalul Corint a fost construit intre marile Ionica si Egee. Prin canalul Corint trec anual circa 11.000 de vase de tonaj mediu, evitand astfel o deviere de 135 de mile maritime (240 km), in jurul Peloponesului. Periodic, in Grecia se fac auzite voci care cer o intretinere mai buna a canalului, “taiat” in urma cu mai bine de o suta de ani de catre o societate internationala si devenit in prezent si o atractie turistica nationala.

IMG_0150.jpgIMG_0151.jpgIMG_0153.jpgIMG_0154.jpgIMG_0155.jpg

Mai multi conducatori antici au visat sa taie un canal prin Istmul Corint. Prima propunere a fost cea a tiranului Periander in secolul al VII-lea i.Hr. El a parasit proiectul datorita dificultatilor tehnice, multumind-se sa construiasca doar un drum de transbordare numit diolkos. Conform unei alte teorii, Periander nu ar fi construit canalul deoarece s-ar fi temut ca aceasta constructie ar fi lipsit Corintul de rolul sau principal de antrepozit al diferitelor bunuri. Mai exista Diolkos still exist next to the modern canal.

Diadohul Demetrius I al Macedoniei (336-283 i.Hr.) a planuit la randul lui sa construiasca un canal pentru a-si imbunatati liniile de comunicatie, dar a renuntat la plan dupa ce topografii sai au calculat gresit nivelurile marilor adiacente, ceea ce a dus la temeri cu privire la posibile inundatii catastrofale.

Istoricul Suetonius consemneaza ca dictatorul roman Iulius Cezar (48 – 44 i.Hr.) a avut in vedere, printre alte proiecte de inginerie civila grandioase, si taierea unui canal prin istmul Corint. Cezar a fost dar asasinat mai inainte ca sa-si puna in aplicare planurile.

Imparatul roman Nero (54-68 d.Hr.) a inceput chiar lucrarile de excavare, fiind cel care a sapat si indepartat primul cos de pamant, dar procesul a fost parasit dupa moartea lui. Echipele de constructori, formate in principal din 6.000 de prizonieri de razboi evrei, au inceput saparea din ambele laturi ale istmului a unor santuri late de 40-50 m. O a treia echipa sapa puturi detaliate pentru determinarea naturii si duritatii rocilor. (Aceste puturi au fost reutilizate in 1881 pentru acelasi interes). Dat fiind ca inginerii din secolul al XIX-lea au proiectat canalul pe cursul canalului lui Nero, nu au mai ramas vestigii ale constructiilor antice.

Incercarile de constructie din timpurile noastre au inceput la sfarsitul secolului al XIX-lea, dupa deschiderea cu succes a canalului Suez. Pentru construirea canalului Corint a fost angajata o firma franceza, dar, datorita problemelor financiare, aceasta firma a incetat lucrul la scurta vreme dupa inceperea sapaturilor. In 1881, au fost angajati arhitectii unguri Istan Turr si Bela Gerster, care lucrasera mai inainte la proiectarea canalului Panama. Lucrarile de constructie au fost preluate de o firma elena, din nou canalul a fost terminat in 1893.

Canalul Corint a fost considerat o mare realizare tehnica a acelor timpuri. Prin constructia lui era scurtat drumul vaselor mici de transport cu 400 km. Datorita latimii de doar 21 m, canalul este prea ingust si nu poate fi folosit de cargoboturile de mare capacitate. In zilele noastre, canalul este folosit in principal de vasele turistice. Peste 11.000 de vase folosesc aceasta cale navigabila.

Adancimea minima a canalului este de 8 m. La fiecare cap al canalului sunt folosite pentru traversarea lui poduri submersibile.

Tags: