Aproape de plaja Tsampika se afla manastirea cu acelasi nume. Manastirea se afla pe un deal ce trebuie urcat cu piciorul. In varful unui muntisor si la capatul unui urcus extenuant de 300 de trepte ajungi la micuta manastire. Privelistea din varful acestei stanci este naucitoare. Plaja se vede de sus in toata spendoarea sa.

Tsambika (sau Tsampika) este una dintre cele mai frumoase plaje din Rhodes. Plaja lunga si plina de un nisip fin este plina de oameni de toate nationalitatile ce au venit aici pentru a se bronza si a practica sporturile nautice si pentru a admira stanca impozanta pe care este construita manastirea cu hramul sfintei Mari din Tsambika (sau Tsampika).

Sfanta Maria din Tsampika este renumita pentru miracolul de a ajuta femeile ce au dificultati in a avea copii. In modesta manastire ce seamana mai mult cu un sopron atasat la o pestera, vei vedea mici copii din tinichea agatati sub icoana maicii domnului.

Este un fel de acatist local pentru a aduce darul fecunditatii femeilor ce inchina o astfel de ofranda fecioarei

Desene si gravuri vechi arata ca in trecut, la Manastirea Sfantul Stefan se putea urca mai lesne decat la celelalte lacasuri meteorice datorita unui pod mobil ce facea legatura intre stanca pe care se afla manastirea si versantul Koukoula, diametral impotriva. Ulterior, podul mobil din considerente de paza si securitate, a fost inlocuit de un altul, fix, cu lungimea de 8 metri, pe care se ajunge in deplina siguranta la manastire.

Manastirea Sfantul Stefan este cea mai veche asezare monahala de pe Muntele Meteora, fiind fondata in anul 1192 de catre sihastrul Ieremia. In anul 1333, Andronic al III-lea Paleologul a renovat-o, luand-o sub protectia sa.

Conform inscriptiei lui Ieremia, obarsia vietii monastice pe aceasta stanca dateaza din anul 1192. Cuviosii Antonie (prima jumatate a secolului al XV-lea) si Filotei (mijlocul secolului al XVI-lea), sunt considerati ctitorii oficiali ai manastirii.

Biserica veche, cu hramul Sfantul Arhidiacon Stefan, a fost construita in anul 1350, dar ulterior devenind neincapatoare, s-a mai construit o biserica mare (1798) cu hramul Sfantul Haralambie.

La Manastirea Sfantul Stefan a trait pentru o scurta perioada de timp imparatul Bizantului Andronic al III-lea Paleologos. De atunci manastirea s-a numit regala si patriarhala si s-a bucurat de anumite privilegii, imparatul facand importante donatii.

In anul 1398, domnul ungro-vlah Ioan Vladislav a donat manastirii un fragment de lemn din Sfanta Cruce, particele din moastele Sfantului Ioan Botezatorul si mosii din tara noastra, din nou nepotul sau, vornicul Dragumar, a donat capul Sfantului Mucenic Haralambie.

In anul 1545, micul naos s-a marit, inca o data Preotul Nicolae a restaurant, partial, tablou. Biserica Sfantului Haralambie construita in anul 1789, impodobita cu minunate sculpturi in lemn, a fost distrusa de bombardamente in 1943, inca o data ulterior reparata si pictata de celebrul artist contemporan Vlasis Titomis. Este o constructie mareata si impunatoare, cu trei turle.

Minunatul altar sculptat in lemn si Sfanta Masa, de asemenea sculptata in lemn, impodobesc biserica. In biserica se pastreaza capul Sfantului Haralambie, moaste care savarsesc si in zilele noastre nenumarate minuni.

Impresionanta sala de mese a fost transformata in prezent in muzeu, avand ca exponate valoroase obiecte din patrimoniul manastirii: Evanghelii lucrate cu aur, Sfinte Potire, cadelntte, manuscrise, icoane postbizantine, vesminte tesute si brodate cu fir de aur, sculpturi si lucrari in filigran.

In sacristie si in biserica, printre odoare se gasesc cruci, vase de cult, icoane, odajdii, un epitaf, vechi manuscrise cu miniaturi, un brau lucrat cu fir de aur datand din anul 1778 si mansetele brodate cu aur care au apartinut Episcopului Gavriil de Dimitriada.

Manastirea Sfantul Stefan, cu o bogata lucrare duhovniceasca si filantropica, s-a remarcat pentru rolul de centru strategic al luptei macedoniene, la formarea tinerei neamuri si in invatamant. Astfel, in anul 1850, manastirea a construit in orasul Kalambaka Scoala Konstandio si a donat 80.000 de drahme de aur pentru construirea unui gimnaziu in Trikala.

Daca in 1880 manastirea inca numara o obste de 31 de monahi, in 1960 ajunsese pustie. Ca urmare a acestui fapt, din anul 1961 manastirea a fost transformata in chinovie de calugarite. Muzeul manastirii adaposteste numeroase si pretioase obiecte de cult. Aici poate fi vazut un codex bizantin din anul 1404, donat de Filotei si Antonie Cantacuzino.

Pe crestetul ros de intemperii al unei stanci uriase, sta agatata cea mai mica manastire de pe Muntele Meteora, numita Sfantul Nicolae Anapafsas, adica Sfantul Nicolae “Odihnitorul”. Ea se ridica la sud-vest de stancile Meteorei, si intre manastirile abandonate Prodromu si Pantocrator.

Manastirea, in forma ei actuala, a fost construita la sfarsitul secolului al XV-lea si inceputul secolului al XVI-lea, probabil peste ruinele unui lacas mai vechi. Se crede ca numele manastirii vine de la numele persoanei pe cheltuiala careia s-a construit prima ctitorie.

Suprafata redusa si ingustimea stancii pe care este asezata manastirea a constituit pricina principala a realizarii de constructii cu mai multe etaje. Astfel, la primul nivel se afla biserica si trapeza, inca o data la al doilea, chiliile.

Constructia bisericii a inceput in preajma anului 1510, cu cheltuiala lui Dionisie cel Milostiv, Mitropolit de Larisa, si a lui Nicanor, arhiereu exarh de Stagon – Kalambaka. Din initiatoarele decenii ale secolului al XVI-lea cand manastirea a fost complet restaurata si s-a ridicat din temelie Biserica Sfantul Nicolae, viata monahala organizata se desfasoara necontenit pana in prezent.

Biserica centrala a manastirii, inchinata Sfantului Ierarh Nicolae, urmeaza forma neregulata a stancii, fiind spatioasa si bine utilata. Biserica alungita, cu o exclusiv incapere in forma de patrulater, cu o cupola mica in centrul acoperisului, este lipita in partea de sud de peretele de piatra al muntelui.

Decorarea bisericii, dupa cum atesta o inscriptie, s-a terminat in anul 1527. Decoratiile peretilor sunt atribuite calugarului Teofan Strelitzas din Creta care, in ciuda numeroaselor dificultati intampinate din pricina stancii, a realizat tablouri de o frumusete impresionanta. Calugarul Teofan Strelitzas din Creta (+1559) este si intemeietor al Scolii Cretane de tablou bizantina.

Pictura naosului Bisericii Sfantului Nicolae este cea mai veche lucrare a lui Teofan in care isi pune amprenta personala cu toate trasaturile specifice ale inconfundabilei sale arte: noblete, vioiciune, prospetime, tonuri blande si luminoase si, in general, o calitate de exceptie si o tehnica desavarsita a proiectarii si repartizarii cromatice a formelor specifice care, in final, s-au cristalizat in marile ansambluri de tablou ale maturitatii sale artistice, in Manastirile Marea Lavra si Stavronikita din Sfantul masiv Athos.

Pelerinul poate vizita Paraclisul Sfantului Antonie, Osuarul si Paraclisul Sfantului Ioan Botezatorul, din nou la ultimul nivel, vechea Sfanta Masa, cu fresce, servind in prezent drept loc oficial de primire. In prezent, mica manastire mai are doar cativa monahi.

Accesul la aceasta manastire (precum si la altele) se facea pe scara de funie sau cu plasa trasa cu un sistem de roata cu tambur si scripete.

Varful stancii are o suprafata de aproximativ un hectar, aici aflandu-se alaturi de biserici chiliile calugarilor, bucataria, sala de mese si o mica bucata de pamant cultivata. Panorama ce se vede de la Manastirea Sfanta Treime este de vis, la rasarit aflandu-se Manastirea Sfantul Stefan, la vest, Manastirea Varlaam si Marea Meteora, din nou la sud, Kalambaka.

In vechime, asemeni celorlalte manastiri de la Meteora, urcusul se facea cu scara de sfoara sau cu plasa trasa cu un sistem de roata cu tambur si scripete. In anul 1888 s-a cioplit un mic drum in stanca, completat in anul 1925 cu 150 de trepte, facilitandu-se accesul in manastire.

Conform traditiei, manastirea a fost zidita in 18 ani, in perioada 1458-1476, de catre monahul Dometios, primul colonizator si ctitor. Intr-un document al imparatului Simeon Vresus Paleologos datand din anul 1362, se mentioneaza existenta Manastirii Sfanta Treime, cu viata monahala de calugari. Traditia spune ca au fost necesari 70 de ani pentru a urca pe stanca materialele pentru constructie si ca abia apoi a inceput zidirea lacasului.

Biserica Sfanta Treime a fost zidita in anul 1476 si are forma de cruce, cu turla joasa si doua coloane. Fresca interioara dateaza din anul 1741, este realizata in traditia post-bizantina, si este lucrarea fratilor preoti pictori Antonie si Nicolae.

Pe cupola este pictat Dumnezeu Pantocrator, inca o data in colturile sferice, cei patru evanghelisti intre care Sfantul Evanghelist Luca este reprezentat pictand icoana Maicii Domnului. Catapeteasma originala, sculptata in lemn, cu vechile sale icoane, a fost furata.

Pe langa biserica centrala, Manastirea Sfanta Treime mai are si un paraclis. Paraclisul Sfantul Ioan Botezatorul, de forma circulara, cu cupola, cioplit in stanca, inzestrat cu valoroase icoane, a fost construit si pictat in anul 1862.

La intrarea in manastire se afla o mica bisericuta sapata in stanca. Peretii au fost pictati de calugarii Damaskinos, Arsenios si Ionas. Complexul de constructii al manastirii cuprinde trapeza (sala de mese), bucataria, chiliile, salile de receptie, doua bazine pentru colectarea apei si alte incaperi auxiliare.

Muzeul de Arta Populara al manastirii, cuprinzand o bogata colectie de tesaturi foarte vechi, vase, unelte si obiecte de arta populara, prezinta un scop deosebit pentru vizitatori.

Un culoar de beton si un pod suspendat te duc pe crestetul stincii complet izolate, unde se afla manastirea. Prima asezare monahala dateaza din secolul al XV-lea, cind citiva sihastrii se nevoiau aici, primind mancare de jos cu funia. In anul 1545 doi calugari macedoneni, fratii Maxim si Ioasaf, au transformat mica sihastrie in manastire, zidind din piatra actuala biserica, cu hramul Schimbarea la Fata. Fresca a fost lucrata in anul 1561. Majoritatea manuscriselor si documentelor acestei manastiri sint pastrate la Biblioteca Nationala din Atena.

Manastirea Rousanou, numita dupa numele fondatorului ei, se afla intre Manastirile Varlaam si Sfanta Treime, la sud-rasarit de Marele Meteor, pe culmea unei stanci zvelte, verticale, din padurea de piatra de la Meteora. Un culoar de beton si un pod suspendat te duc pe crestetul stancii complet izolate, unde se afla manastirea.

Numele manastirii provine de la satul Rosana din Tessalia in care s-a nascut cel dintai ctitor. cesta este un ansamblu incantator, cu patru etaje, care a capatat forma arhitectonica de baza in deceniul trei al secolului al XVI-lea. Biserica si cateva chilii se situeaza la parter, din nou la etaj arhondaricul cu camerele de primire, chilii si alte incaperi auxiliare.

Vizitatorul care trece pe la poalele acestei stanci este cuprins de un sentiment de teama si admiratie privind laturile aproximativ vericale ale stancii care se continua cu zidurile manastirii. Intreaga suprafata a varfului stancii constituie incinta manastirii.

Ca si la celelalte asezaminte de la Meteora, la inceput accesul se facea cu ajutorul scarilor de sfoara. Pana in anul 1897, accesul in manastire se facea cu ajutorul unor franghii. Mai tarziu, doua poduri de lemn serveau calugarilor si vizitatorilor ca mijloc de a ajunge la manastiri. Incepand cu anul 1936, doua poduri de lemn solide servesc aceluiasi interes.

Izvoarele istorice precizeaza ca Manastirea Rousanou a fost intemeiata in anul 1288 de calugarii Nicodim si Benedict. In anul 1545 a fost renovata si completata cu alte constructii de catre calugarii Maxim si Ioasaf din Ioannina.

Biserica manastirii are hramul Schimbarea la Fata a Domnului Iisus Hristos, este decorata cu minunate fresce si are odoare aparte printre care icoane, vase de cult, cruci, odajdii si moaste ale sfintilor.

Din punct de vedere arhitectural, este o biserica bizantina cu turle, cu trei spatii decorate cu desene murale remarcabile, inspirate din ciclul istoric si liturgic al bisericii ortodoxe. Iconostasul este sculptat in lemn si poleit cu aur, inca o data strana de inchinare la icoana Nascatoarei de Dumnezeu este impodobita cu modele maiestrit lucrate in sidef.

Frescele despre care inscriptia spune ca au fost realizate in anul 1561 cu participarea staretului Arsenie, se pastreaza intr-o forma foarte buna in pofida vechimii lor de peste 400 de ani. Aici se afla unul dintre cele mai importante si mai stralucitoare ansambluri picturale ale perioadei postbizantine. Frescele care acopera tot naosul si pronaosul, apartin scolii cretane (dupa estimarile specialistilor, ucenicului lui Theofanis din Creta, Georgi).

La Manastirea Rousanou, pe langa “Schimbarea la Fata a Domnului Iisus Hristos”, la 4 decembrie se cinsteste cu aparte evlavie Sfanta Mucenita Varvara. Pe la mijlocul secolului al XVI-lea a functionat la Manastirea Rousanou un atelier de manuscrise. Majoritatea manuscriselor si documentelor acestei manastiri sunt pastrate la Biblioteca Nationala din Atena.

Manastirea Varlaam, modesta ca suprafata, dar impozanta, se afla in apropiere de Marea Meteora, pe o solida stanca inalta de 373 de metri. Conform traditiei, ea a fost locuita pentru prima oara de pustnicul Varlaam care a construit aici in jurul anului 1350 o bisericuta cu hramul Sfintilor Trei Ierarhi si cateva chilii.

Varlaam a urcat pe stanca cu schele succesive, sprijinite pe grinzi infipte in gaurile dintre stanci. Mai tarziu schelele au fost inlocuite cu scari mari de sfoara si plasa. In anul 1922 au fost cioplite in piatra 129 de trepte care-l conduc pe vizitator, in deplina siguranta, pana in varful stancii unde se afla manastirea. Plasa se mai foloseste si astazi doar pentru transportul alimentelor si al materialelor necesare intretinerii sfantului lacas.

Manastirea Varlaam, in forma cunoscuta astazi, a fost ctitorita dupa cam doua sute de ani, pe la 1517-1518, cand s-au stabilit aici cuviosii parinti Teofan (+1544) si Nectarie (+1550). Originari din nobila familie a Apsarazilor de la Ioannina, fratii Nectarie si Teofan, recladesc “Biserica Sfintii Trei Ierarhi” pe ruinele vechilor ziduri si, mai tarziu, construiesc “Biserica Tuturor Sfintilor” si “Biserica Sfantului Ioan Botezatorul”.

Biserica cu hramul Tuturor Sfintilor a fost inaltata in douazeci de zile cu materiale de constructie ridicate pe stanca meteorica intr-o perioada de 22 de ani. Din punct de vedere arhitectural biserica se aseamana cu manastirile de pe Muntele Athos.

Traditia consemneaza faptul ca parintele Teofan, ctitorul, fiind de zece luni bolnav, cand a fost instiintat ca s-au terminat lucrarile, s-a ridicat din patul de suferinta ajutat de un toiag si, cand a vazut biserica terminata, a inaltat mainile slavind pe Dumnezeu si multumind Tuturor Sfintilor. Apoi, dupa cum mentioneaza placa ctitorului, i-a binecuvantat pe fratii calugari, pe constructori, pietrari si tamplari, dupa care s-a intors cu bucurie in chilia lui si s-a mutat la viata cea vesnica.

In forma de cruce, cu turla, Biserica Sfintii Trei Ierarhi a fost decorata ulterior. Naosul a fost pictat in anul 1548 de marele artist cretan Franco Katelano originar din Teba, din nou pronaosul a fost pictat in anul 1566 de doi frati, Gheorghe si Franco Kondaris, de asemenea din Teba.

Paraclisul Sfintilor Trei Ierarhi care are o exclusiv incapere, a fost refacut in anul 1627 si pictat in fresca de Stergios si Kirillos in stil postbizantin, caracteristic primei jumatati a secolului al XVII-lea.

Alte cladiri care dainuie pe platforma stancii de la Varlaam sunt: vechea Trapeza, azi muzeu, Vatra sau Bucataria, una dintre cele mai frumoase constructii de acest fel si Spitalul.
Spre sfarsitul secolului al XVI-lea si inceputul secolului al XVII-lea a functionat la Manastirea Varlaam un renumit atelier specializat in broderie cu fir de aur.

Printre odoarele manastirii care se pastreaza in sacristie se afla moastele multor sfinti, odajdii, cruci, vase de cult din argint, centura de fier a ctitorului manastirii, epitaful brodat cu aur, evanghelii, manuscrise vechi pe pergament si sute de carti.

De asemenea, la Manastirea Varlaam se pastreaza “Evanghelia” atribuita Imparatului Constantin Porfirogenetul, din anul 959. Evanghelia pastreaza semnatura imparatului. Printre documentele acestei manastiri se pastreaza si unele romanesti de danie.

Pe platoul celei mai inalte dintre stincile Meteore se afla manastirea cea mai reprezentativa din tot ansamblul, cunoscuta sub numele de Marea Meteora, cu hramul Schimbarea la Fata. Fondatorul acestei manastiri a fost Sfintul Atanasie Meteoritul, venit aici din Muntele Athos. El a intemeiat pe aceasta stinca o mica sihastrie pe care o transforma in 1344 intr-o lavra, vestita pina in zilele noastre. Tot el a inceput constructia Bisericii Schimbarea la Fata, terminata ulterior de Ioasaf si Simeon. Aceasta biserica este cea mai veche si impunatoare din tot ansamblul Meteorelor, din nou fresca interioara, de mare calitate artistica, apartine scolii cretane, ajunsa la culme in secolul al XVI-lea. In secolele XVI-XVIII Manastirea numara pina la 300 de monahi si eremiti, fiind o chinovie model. Si in prezent atit biserica mare, paraclisele cit si intreaga incinta sint frumos restaurate si bine intretinute.

Pe crestetul ros de intemperii al unei stinci uriase, sta agatata cea mai mica manastire de pe Muntele Meteora, numita Sfintul Nicolae Anapafsas, adica Sfintul Nicolae Odihnitorul. Prima asezare monahala dateaza aici din secolul al XIV-lea. Adevaratul fondator a fost dar Sfintul Dionisie cel Milostiv, la inceputul secolului XVI. Fresca, de mare calitate iconografica, este lucrata in prima jumatate a secolului al XVI-lea de monahul Teofan Cretanul, un exponent de seama al Scolii Cretane de desen. In prezent, mica manastire mai are doar citiva monahi

Urcusul este de 250 metri, din nou culuarele sapate in stanca si cele 115 trepte abrupte si neregulate conduc pasii pelerinilor, cu efort, dar fara teama si in deplina siguranta, pana la intrarea in manastire. Turnul cu balcon pentru scripete si plasa-lift, construit in 1520, este edificiul care se zareste din departare si primul care intampina dupa urcus.

Manastirea a fost construita prin munca si pe cheltuiala binecuvantatilor Atanasie si Ioasaf, in anul 1388, si este cea mai reprezentativa manastire din tot ansamblul de la Meteora. Sfantul Atanasie, venit din Athos, a intemeiat pe stancile Meteorei o mica sihastrie.

In prima chinovie a Sfintei Meteora, succesor si impreuna ctitor cu Sfantul Atanasie a fost Cuviosul Ioasaf (1350-1423), fostul imparat bizantin Ioan Vresis Paleologul. Ulterior, in 1541-1542, asezamantul a fost renovat si completat de calugarul Simeon si ucenicii sai.

In secolele XVI-XVIII manastirea numara pana la 300 de monahi si eremiti, fiind o chinovie exemplara. Cu timpul, numarul crescand al monahilor a facut din aceasta micuta biserica o adevarata lavra. Slujirea din aceasta biserica a fost savarsita, fara intrerupere, pana in zilele noastre.

Tot Sfantul Atanasie a inceput si constructia Bisericii Schimbarea la Fata, terminata ulterior de Ioasaf si Simeon. Aceasta biserica este cea mai veche si impunatoare din tot ansamblul Meteorelor, din nou fresca interioara, de mare calitate artistica, apartine scolii cretane, ajunsa la culme in secolul al XVI-lea.

In interiorul manastirii se afla mormintele celor doi fondatori, precum si o tablou cu acestia tinand pe maini biserica. Biserica din interiorul manastirii are peretii acoperiti cu icoane ortodoxe, expresive, in culori vii. Din pacate nu se cunosc autorii, dar expertii considera ca ar fi vorba de ultimul, dar si cel mai cunoscut pictor cretan, Theophanis.

Mareata si impunatoare, Biserica Schimbarea la Fata a Domnului Iisus Hristos are un iconostas minunat sculptat in lemn poleit cu aur si un tron ecumenic decorat cu sidef cu incrustatii artistice (1616-1617).

Frescele sunt minunate, dateaza din secolul al XVI-lea si se refera la ciclul dogmatic, istoric si liturgic iconogragic al bisericii ortodoxe, o bucuroasa imbinare de arta macedoniana si cretana. Dupa estimarile specialistilor, unele lucrari apartin ucenicului lui Teofanis, Georgi Cretanul.

Icoana Maicii Domnului cu Pruncul aflata pe catapeteasma, este apreciata drept unicat in iconografia ortodoxa. Aspectul particular rezida din reprezentarea Maicii Domnului – Imparateasa, cu coronita si vesmant rosu, cu flori in mana dreapta si spic de grau in stanga, simbol al granelor din care se face prescura. Mantuitorul nu este infatisat ca un prunc in bratele mamei, asa cum se obisnuieste, ci in picioare, invesmantat ca un print.

In afara de biserica centrala, la Marele Meteor exista alte trei biserici paraclis, cladite in perioade diferite: Biserica Sfantul Atanasie aflata la intrarea in manastire, Biserica Sfintii Imparati Constantin si Elena, construita in 1769 si Biserica lui Ioannis Prodromos, construita in anul 1600.

Printre odoare se pastreaza capetele fondatorilor manastirii, Atanasie si Ioasaf, moastele altor sfinti, darurile imparatilor bizantini si patriarhilor, cruci, icoane, manuscrise, carti vechi pe pergament, vase de cult din argint.

In biblioteca se afla aproximativ 600 de volume vechi, codici, manuscrise de mare valoare artistica. Manastirea Marea Meteora pastreaza bule de aur, sigilii patriarhale si documente istorice pretioase, lucrari vechi, rare, din secolele XV-XIX, icoane post-bizantine din secolele XIV si XV, vechi lucrari artistice executate manual: sculpturi in lemn, broderii cu fir de aur si argint.

Fosta Trapeza, construita in anul 1557, a fost transformata in muzeu si gazduieste o parte din patrimoniul manastirii. Are o lungime de 35 de metri si o latime de 12 metri. Cinci coloane sustin acoperisul care se imparte in patru bolti simple si doua duble, artistic decorate. In cavitatea Trapezei este pictata Maica Domnului, de o parte si de alta fiind reprezentati Arhanghelii Mihail si Gavril.

In muzeu se gasesc expuse obiecte de mare valoare duhovniceasca si artistica: cruci si sipete, epitafuri si icoane, potire si evanghelii, toiaguri arhieresti, odajdii sfinte. De mentionat in mod deosebit, o cruce sculptata de Calugarul Daniil, la care a lucrat timp de zece ani si icoanele de mare valoare artistica: Umilinta Extrema, Nascatoarea de Dumnezeu Plangatoare, Atingerea lui Toma, Evanghelistii.

Vatra – bucataria din anul 1557, in prezent muzeu popular, care pastreaza nestirbita atmosfera de epoca, adaposteste captivante exponate, vase de bucatarie vechi, din cupru, lut si lemn.

Inainte vreme neexistand cai de intrare in manastire, aprovizionarea se facea cu ajutorul unui scripete, cu funii si cosuri pe care calugarii le coborau pentru a fi umplute cu cele necesare de catre negustorii care se aflau la poalele stancilor.

In anul 1923 scarile de sfoara au fost desfiintate, din nou plasa agatata din turnul deosebit construit mai transporta doar obiecte si, din cand in cand, credinciosi varstnici sau bolnavi.
O constructie mica si simpla, sapata in totalitate in stanca, aflata langa scara de piatra, este schitul ctitorului manastirii, Sfantul Atanasie Meteoritul.

Exista in aceste locuri peste o mie de stanci foarte abrupte si foarte inalte, formate cu saizeci de milioane de ani in urma in asa numita perioada tertiara care, cu manastirile lor seculare in varf, ilustreaza parca simbolic calea dificila, dar frumoasa pe care trebuie sa o urmeze crestinul catre “Preainaltul Domn al boltilor ceresti”.

Traseul de la Kalambaka pana la manastiri este fermecator. In dreapta si stanga apar stanci inalte, salbatice. Dupa un parcurs incantator ajungi la Meteora, unul din cele mai frumoase locuri de pe pamant, inca o data ca fenomen natural, unicul din lume.

Despre aceste locuri, Parintele Ioanichie Balan spunea, oarecum cu o unda de regret, din cauza multimii pelerinilor: “Ce frumoase locuri de nevointa duhovniceasca ofera monahilor Muntele Meteora! Dar cat sunt de asaltate aceste manastiri de turisti din toata lumea! Pentru aceasta multi monahi iubitori de liniste au abandonat Meteorele si s-au retras in Muntele Athos, pentru a se putea ruga mai linistiti lui Dumnezeu, ziua si noaptea.”

Meteora este in totalitate pamant sfant, loc sfant zidit si pazit de Dumnezeu, pentru ca aici s-a sfintit fiecare stanca, fiecare grota, fiecare piatra, pentru ca o multime de cuviosi ascetici si martiri s-au rugat si s-au indumnezeit pe stancile si vaile acestui loc.

Pentru marturia ei crestina, istorica, arhitectonica, artistica si geografica, Meteora este recunoscuta si ocrotita de UNESCO si de alte organizatii internationale. Prin Legea nr. 2531/11.10.1995 si Hotararea Sfantului Sinod al Bisericii Greciei, teritoriul Sfintei Meteora a fost proclamat, din octombrie 1995, “loc sfant, imuabil si inviolabil”, ceea ce-i asigura protectia si-i garanteaza autenticitatea.

Simbol al puterii de rugaciune si jertfa al intregii Ortodoxii, Meteora este unul din acele locuri unde prezenta harului este vie si lucratoare, din nou binecuvantarea divina se revarsa din plin in sufletele pelerinilor.

Meteora – locas al monahismului ortodox

cele dintai mentiuni despre Meteora se pierd in negura vremurilor si a traditiilor. Izvoarele istorice atesta existenta unei prime comunitati ascetice in scorburile stancilor batute de vanturi si ploi ale Meteorei, la Schitul Dopionis, la sfarsitul secolului al XI-lea si inceputul secolului al XII-lea.

Pe aceste stanci fara vegetatie, s-a infiripat viata monahala inca din secolul al IX-lea. Inca din secolul al XI-lea, cand au venit aici primii asceti crestini, calugarii vietuitori in acest peisaj aspru au fost strajeri si paznici ai Ortodoxiei.

In anul 1334, Sfantul Atanasie, alungat din Sfantul masiv Athos, in urma invaziilor piratilor, acumula cu sine 14 calugari si pleaca la Veria, in hotarele fostei Valahii Mari, prima mare asezare politica romaneasca din sudul Dunarii.

In noua locatie, pe una dintre stancile cele mai mari, inalta de 613 metri fata de nivelul marii, incepe, cu o munca titanica, ridicarea unei manastiri. Aceasta manastire poarta si astazi denumirea de “Marea Meteora” (Megalo Meteora); ea parta hramul “Schimbarea la Fata”.

La moartea Sfantului Athanasie (+1383), de pe tronul aceleiasi Valahii, vine urmas regele Ioan Duca Paleologul, cu numele monahicesc de Ioasaf. In fine, urmasul sau, Alexie Anghel, semna cu cerneala verde: “Cesar al Valahiei”.

Sunt pline actele Meteorelor de pomenirea unor dregatori valahi ca Petrita, Dragu, Calota, Bunila, si altii. Se pare ca tot un membru al dinastiei stapanitoare din Marea Valahie, Ioan Cantacuzino, a inaltat si Manastirea Sfantul Stefan.

Astfel, cu timpul, mai toate stancile Meteore au fost cuprinse de manastiri. De jos, de la baza stancilor, abia se disting cateva fragmente de zidire; de sus dar, de langa clopotnita Manastirii Sfantul Nicolae, de pilda, ceea ce vezi te infioara.

Cu mijloace de subsistenta aparte de dificile, dar cu rugaciunea inimii si postul ca arme permanente in fata lipsurilor si ispitelor de tot felul, ei au facut din aceasta asezare salbatica o oaza duhovniceasca si o puternica atractie pentru mii de pelerini care si-au gasit aici linistea duhovniceasca.

Din putinele despicaturi ale acestor stanci multicolore se proiecteaza scari vechi de lemn, care certifica existenta ascetilor in vremuri mai vechi. Pe varfurile cele mai greu accesibile, calugari nevoitori au construit manastiri de o rara frumusete. In secolul al XV-lea numarul manastirilor de aici depasea numarul de 20.

In timpul perioadei elenistice zona a cunoscut o importanta dezvoltare, dar secolul al XVII-lea a adus cu sine declinul manastirilor din Meteora. Acum mai sunt locuite doar sase manastiri, dintre care cinci de calugari si una de maici.

Dintre manastirile existente atunci, unele sunt astazi in stare de ruina: Sfantul Duh, Sfantul Dimitrie, Sfantul Nicolae Padova, Sfantul Antonie, Sfanta Manastire Pantocrator, Ipsilotera, Sfantul Gheorghe Mandilas, Intampinarea Domnului, Manastirea Maicii Domnului, Schitul Doumbiani, Manastirea Sfantul Grigorie, Manastirea Sfantul Ioan Botezatorul, Manastirea Sfantul Modest, Manastirea Caligrafilor (aflata pe cea mai inalta stanca).

Altele se conserva bine si fiinteaza si in prezent constituind o puternica atractie atat pentru pelerini cat si pentru turistii din intreaga lume. Manastirile vietuite de la Meteora sunt urmatoarele: Manastirea Marea Meteora (Schimbarea la Fata), Manastirea Varlaam (1350), Manastirea Sfanta Treime (1458-1476), Manastirea Sfantul Stefan (1350), Manastirea de la Rusanu (1380) si Manastirea Sfantul Nicolae Anapafsa (1527).

Manastirea Sfintul Stefan este cea mai veche asezare monahala de pe Muntele Meteora, fiind fondata in anul 1192 de catre sihastrul Ieremia. In anul 1333, Andronic al III-lea Paleologul a renovat-o, luind-o sub protectia sa. Biserica veche cu hramul Sfintul Arhidiacon Stefan a fost construita in anul 1350, dar ulterior devenind neincapatoare, s-a mai construit o biserica mare (1798) cu hramul Sfintul Haralambie. Din anul 1961 manastirea a fost transformata in chinovie de calugarite. Muzeul manastirii adaposteste numeroase si pretioase obiecte de cult. Aici poate fi vazut un codex bizantin din anul 1404, donat de Filotei si Antonie Cantacuzino.

Pastrate cu mare grija si evlavie de catre monahi, aici pot fi admirate numeroase manuscrise si icoane de pret, moaste ale sfintilor si opere de arta miniaturala, fresce de o valoare inestimabila apartinand Scolii Cretane si Macedoniene.