Pe platoul celei mai inalte dintre stincile Meteore se afla manastirea cea mai reprezentativa din tot ansamblul, cunoscuta sub numele de Marea Meteora, cu hramul Schimbarea la Fata. Fondatorul acestei manastiri a fost Sfintul Atanasie Meteoritul, venit aici din Muntele Athos. El a intemeiat pe aceasta stinca o mica sihastrie pe care o transforma in 1344 intr-o lavra, vestita pina in zilele noastre. Tot el a inceput constructia Bisericii Schimbarea la Fata, terminata ulterior de Ioasaf si Simeon. Aceasta biserica este cea mai veche si impunatoare din tot ansamblul Meteorelor, din nou fresca interioara, de mare calitate artistica, apartine scolii cretane, ajunsa la culme in secolul al XVI-lea. In secolele XVI-XVIII Manastirea numara pina la 300 de monahi si eremiti, fiind o chinovie model. Si in prezent atit biserica mare, paraclisele cit si intreaga incinta sint frumos restaurate si bine intretinute.

Pe crestetul ros de intemperii al unei stinci uriase, sta agatata cea mai mica manastire de pe Muntele Meteora, numita Sfintul Nicolae Anapafsas, adica Sfintul Nicolae Odihnitorul. Prima asezare monahala dateaza aici din secolul al XIV-lea. Adevaratul fondator a fost dar Sfintul Dionisie cel Milostiv, la inceputul secolului XVI. Fresca, de mare calitate iconografica, este lucrata in prima jumatate a secolului al XVI-lea de monahul Teofan Cretanul, un exponent de seama al Scolii Cretane de desen. In prezent, mica manastire mai are doar citiva monahi

Urcusul este de 250 metri, din nou culuarele sapate in stanca si cele 115 trepte abrupte si neregulate conduc pasii pelerinilor, cu efort, dar fara teama si in deplina siguranta, pana la intrarea in manastire. Turnul cu balcon pentru scripete si plasa-lift, construit in 1520, este edificiul care se zareste din departare si primul care intampina dupa urcus.

Manastirea a fost construita prin munca si pe cheltuiala binecuvantatilor Atanasie si Ioasaf, in anul 1388, si este cea mai reprezentativa manastire din tot ansamblul de la Meteora. Sfantul Atanasie, venit din Athos, a intemeiat pe stancile Meteorei o mica sihastrie.

In prima chinovie a Sfintei Meteora, succesor si impreuna ctitor cu Sfantul Atanasie a fost Cuviosul Ioasaf (1350-1423), fostul imparat bizantin Ioan Vresis Paleologul. Ulterior, in 1541-1542, asezamantul a fost renovat si completat de calugarul Simeon si ucenicii sai.

In secolele XVI-XVIII manastirea numara pana la 300 de monahi si eremiti, fiind o chinovie exemplara. Cu timpul, numarul crescand al monahilor a facut din aceasta micuta biserica o adevarata lavra. Slujirea din aceasta biserica a fost savarsita, fara intrerupere, pana in zilele noastre.

Tot Sfantul Atanasie a inceput si constructia Bisericii Schimbarea la Fata, terminata ulterior de Ioasaf si Simeon. Aceasta biserica este cea mai veche si impunatoare din tot ansamblul Meteorelor, din nou fresca interioara, de mare calitate artistica, apartine scolii cretane, ajunsa la culme in secolul al XVI-lea.

In interiorul manastirii se afla mormintele celor doi fondatori, precum si o tablou cu acestia tinand pe maini biserica. Biserica din interiorul manastirii are peretii acoperiti cu icoane ortodoxe, expresive, in culori vii. Din pacate nu se cunosc autorii, dar expertii considera ca ar fi vorba de ultimul, dar si cel mai cunoscut pictor cretan, Theophanis.

Mareata si impunatoare, Biserica Schimbarea la Fata a Domnului Iisus Hristos are un iconostas minunat sculptat in lemn poleit cu aur si un tron ecumenic decorat cu sidef cu incrustatii artistice (1616-1617).

Frescele sunt minunate, dateaza din secolul al XVI-lea si se refera la ciclul dogmatic, istoric si liturgic iconogragic al bisericii ortodoxe, o bucuroasa imbinare de arta macedoniana si cretana. Dupa estimarile specialistilor, unele lucrari apartin ucenicului lui Teofanis, Georgi Cretanul.

Icoana Maicii Domnului cu Pruncul aflata pe catapeteasma, este apreciata drept unicat in iconografia ortodoxa. Aspectul particular rezida din reprezentarea Maicii Domnului – Imparateasa, cu coronita si vesmant rosu, cu flori in mana dreapta si spic de grau in stanga, simbol al granelor din care se face prescura. Mantuitorul nu este infatisat ca un prunc in bratele mamei, asa cum se obisnuieste, ci in picioare, invesmantat ca un print.

In afara de biserica centrala, la Marele Meteor exista alte trei biserici paraclis, cladite in perioade diferite: Biserica Sfantul Atanasie aflata la intrarea in manastire, Biserica Sfintii Imparati Constantin si Elena, construita in 1769 si Biserica lui Ioannis Prodromos, construita in anul 1600.

Printre odoare se pastreaza capetele fondatorilor manastirii, Atanasie si Ioasaf, moastele altor sfinti, darurile imparatilor bizantini si patriarhilor, cruci, icoane, manuscrise, carti vechi pe pergament, vase de cult din argint.

In biblioteca se afla aproximativ 600 de volume vechi, codici, manuscrise de mare valoare artistica. Manastirea Marea Meteora pastreaza bule de aur, sigilii patriarhale si documente istorice pretioase, lucrari vechi, rare, din secolele XV-XIX, icoane post-bizantine din secolele XIV si XV, vechi lucrari artistice executate manual: sculpturi in lemn, broderii cu fir de aur si argint.

Fosta Trapeza, construita in anul 1557, a fost transformata in muzeu si gazduieste o parte din patrimoniul manastirii. Are o lungime de 35 de metri si o latime de 12 metri. Cinci coloane sustin acoperisul care se imparte in patru bolti simple si doua duble, artistic decorate. In cavitatea Trapezei este pictata Maica Domnului, de o parte si de alta fiind reprezentati Arhanghelii Mihail si Gavril.

In muzeu se gasesc expuse obiecte de mare valoare duhovniceasca si artistica: cruci si sipete, epitafuri si icoane, potire si evanghelii, toiaguri arhieresti, odajdii sfinte. De mentionat in mod deosebit, o cruce sculptata de Calugarul Daniil, la care a lucrat timp de zece ani si icoanele de mare valoare artistica: Umilinta Extrema, Nascatoarea de Dumnezeu Plangatoare, Atingerea lui Toma, Evanghelistii.

Vatra – bucataria din anul 1557, in prezent muzeu popular, care pastreaza nestirbita atmosfera de epoca, adaposteste captivante exponate, vase de bucatarie vechi, din cupru, lut si lemn.

Inainte vreme neexistand cai de intrare in manastire, aprovizionarea se facea cu ajutorul unui scripete, cu funii si cosuri pe care calugarii le coborau pentru a fi umplute cu cele necesare de catre negustorii care se aflau la poalele stancilor.

In anul 1923 scarile de sfoara au fost desfiintate, din nou plasa agatata din turnul deosebit construit mai transporta doar obiecte si, din cand in cand, credinciosi varstnici sau bolnavi.
O constructie mica si simpla, sapata in totalitate in stanca, aflata langa scara de piatra, este schitul ctitorului manastirii, Sfantul Atanasie Meteoritul.

Exista in aceste locuri peste o mie de stanci foarte abrupte si foarte inalte, formate cu saizeci de milioane de ani in urma in asa numita perioada tertiara care, cu manastirile lor seculare in varf, ilustreaza parca simbolic calea dificila, dar frumoasa pe care trebuie sa o urmeze crestinul catre “Preainaltul Domn al boltilor ceresti”.

Traseul de la Kalambaka pana la manastiri este fermecator. In dreapta si stanga apar stanci inalte, salbatice. Dupa un parcurs incantator ajungi la Meteora, unul din cele mai frumoase locuri de pe pamant, inca o data ca fenomen natural, unicul din lume.

Despre aceste locuri, Parintele Ioanichie Balan spunea, oarecum cu o unda de regret, din cauza multimii pelerinilor: “Ce frumoase locuri de nevointa duhovniceasca ofera monahilor Muntele Meteora! Dar cat sunt de asaltate aceste manastiri de turisti din toata lumea! Pentru aceasta multi monahi iubitori de liniste au abandonat Meteorele si s-au retras in Muntele Athos, pentru a se putea ruga mai linistiti lui Dumnezeu, ziua si noaptea.”

Meteora este in totalitate pamant sfant, loc sfant zidit si pazit de Dumnezeu, pentru ca aici s-a sfintit fiecare stanca, fiecare grota, fiecare piatra, pentru ca o multime de cuviosi ascetici si martiri s-au rugat si s-au indumnezeit pe stancile si vaile acestui loc.

Pentru marturia ei crestina, istorica, arhitectonica, artistica si geografica, Meteora este recunoscuta si ocrotita de UNESCO si de alte organizatii internationale. Prin Legea nr. 2531/11.10.1995 si Hotararea Sfantului Sinod al Bisericii Greciei, teritoriul Sfintei Meteora a fost proclamat, din octombrie 1995, “loc sfant, imuabil si inviolabil”, ceea ce-i asigura protectia si-i garanteaza autenticitatea.

Simbol al puterii de rugaciune si jertfa al intregii Ortodoxii, Meteora este unul din acele locuri unde prezenta harului este vie si lucratoare, din nou binecuvantarea divina se revarsa din plin in sufletele pelerinilor.

Meteora – locas al monahismului ortodox

cele dintai mentiuni despre Meteora se pierd in negura vremurilor si a traditiilor. Izvoarele istorice atesta existenta unei prime comunitati ascetice in scorburile stancilor batute de vanturi si ploi ale Meteorei, la Schitul Dopionis, la sfarsitul secolului al XI-lea si inceputul secolului al XII-lea.

Pe aceste stanci fara vegetatie, s-a infiripat viata monahala inca din secolul al IX-lea. Inca din secolul al XI-lea, cand au venit aici primii asceti crestini, calugarii vietuitori in acest peisaj aspru au fost strajeri si paznici ai Ortodoxiei.

In anul 1334, Sfantul Atanasie, alungat din Sfantul masiv Athos, in urma invaziilor piratilor, acumula cu sine 14 calugari si pleaca la Veria, in hotarele fostei Valahii Mari, prima mare asezare politica romaneasca din sudul Dunarii.

In noua locatie, pe una dintre stancile cele mai mari, inalta de 613 metri fata de nivelul marii, incepe, cu o munca titanica, ridicarea unei manastiri. Aceasta manastire poarta si astazi denumirea de “Marea Meteora” (Megalo Meteora); ea parta hramul “Schimbarea la Fata”.

La moartea Sfantului Athanasie (+1383), de pe tronul aceleiasi Valahii, vine urmas regele Ioan Duca Paleologul, cu numele monahicesc de Ioasaf. In fine, urmasul sau, Alexie Anghel, semna cu cerneala verde: “Cesar al Valahiei”.

Sunt pline actele Meteorelor de pomenirea unor dregatori valahi ca Petrita, Dragu, Calota, Bunila, si altii. Se pare ca tot un membru al dinastiei stapanitoare din Marea Valahie, Ioan Cantacuzino, a inaltat si Manastirea Sfantul Stefan.

Astfel, cu timpul, mai toate stancile Meteore au fost cuprinse de manastiri. De jos, de la baza stancilor, abia se disting cateva fragmente de zidire; de sus dar, de langa clopotnita Manastirii Sfantul Nicolae, de pilda, ceea ce vezi te infioara.

Cu mijloace de subsistenta aparte de dificile, dar cu rugaciunea inimii si postul ca arme permanente in fata lipsurilor si ispitelor de tot felul, ei au facut din aceasta asezare salbatica o oaza duhovniceasca si o puternica atractie pentru mii de pelerini care si-au gasit aici linistea duhovniceasca.

Din putinele despicaturi ale acestor stanci multicolore se proiecteaza scari vechi de lemn, care certifica existenta ascetilor in vremuri mai vechi. Pe varfurile cele mai greu accesibile, calugari nevoitori au construit manastiri de o rara frumusete. In secolul al XV-lea numarul manastirilor de aici depasea numarul de 20.

In timpul perioadei elenistice zona a cunoscut o importanta dezvoltare, dar secolul al XVII-lea a adus cu sine declinul manastirilor din Meteora. Acum mai sunt locuite doar sase manastiri, dintre care cinci de calugari si una de maici.

Dintre manastirile existente atunci, unele sunt astazi in stare de ruina: Sfantul Duh, Sfantul Dimitrie, Sfantul Nicolae Padova, Sfantul Antonie, Sfanta Manastire Pantocrator, Ipsilotera, Sfantul Gheorghe Mandilas, Intampinarea Domnului, Manastirea Maicii Domnului, Schitul Doumbiani, Manastirea Sfantul Grigorie, Manastirea Sfantul Ioan Botezatorul, Manastirea Sfantul Modest, Manastirea Caligrafilor (aflata pe cea mai inalta stanca).

Altele se conserva bine si fiinteaza si in prezent constituind o puternica atractie atat pentru pelerini cat si pentru turistii din intreaga lume. Manastirile vietuite de la Meteora sunt urmatoarele: Manastirea Marea Meteora (Schimbarea la Fata), Manastirea Varlaam (1350), Manastirea Sfanta Treime (1458-1476), Manastirea Sfantul Stefan (1350), Manastirea de la Rusanu (1380) si Manastirea Sfantul Nicolae Anapafsa (1527).

Manastirea Sfintul Stefan este cea mai veche asezare monahala de pe Muntele Meteora, fiind fondata in anul 1192 de catre sihastrul Ieremia. In anul 1333, Andronic al III-lea Paleologul a renovat-o, luind-o sub protectia sa. Biserica veche cu hramul Sfintul Arhidiacon Stefan a fost construita in anul 1350, dar ulterior devenind neincapatoare, s-a mai construit o biserica mare (1798) cu hramul Sfintul Haralambie. Din anul 1961 manastirea a fost transformata in chinovie de calugarite. Muzeul manastirii adaposteste numeroase si pretioase obiecte de cult. Aici poate fi vazut un codex bizantin din anul 1404, donat de Filotei si Antonie Cantacuzino.

Pastrate cu mare grija si evlavie de catre monahi, aici pot fi admirate numeroase manuscrise si icoane de pret, moaste ale sfintilor si opere de arta miniaturala, fresce de o valoare inestimabila apartinand Scolii Cretane si Macedoniene.